Garana – pe final de festival

Dupa mai bine de o saptamana revin cu ultima parte despre festivalul de Garana.

Datorita furtunii din seara de sambata, scaldatul si plimbatul cu barca la Trei ape le-am taiat de pe lista.

A fost o zi mai racoroasa pe care am petrecut-o sarbatorind o prietena, relaxandu-ne intinsi pe iarba si leganandu-ne in balansoar. Dupa amiaza am coborat in poiana unde prietenii mei de la Drum Up si-au sustinut spectacolul. Desi la inceput publicul a fost usor reticent, spre final s-au incalzit si au batut cu totii din palme sau in diverse instrumente de percutie.

Misi Farcas Band( Misi Farcas, tobosar timisorean intors din Germania, Paata Demurishvili – pian, Christoph Victor Kaiser – bass), Trigon(Anatol Stefanet – viola, Sandu Arcus – saxofon, flaut, Dorel Burlacu – pian, Gari Tverdohleb –tobe, percutie, xilofon), Nils Petter Molvaer( Nils Petter Molvaer –trompeta, Eivind Aarser –chitara, bass, Audun Kleive – tobe) si Ulrich Drechsler( Ulrich Drechsler – clarinet, Jojo Lackner – e-bass, Joerg Mikula – tobe, Zuzee – platane) sunt trupele ale caror acorduri jazzistice s-au auzit in Poiana Lupului in ultima seara de festival.

Molvaer, trompetistul norvegian, cunoscut ca pioner al Nu Jazzului, desi profesionist si calculat, nu m-a impresionat profund. Pe gustul meu au fost Trigon din Republica Moldova trigon4cu jazzul lor pornit din folclorul romanesc armonios imbinat cu cel balcanic, cu elemente de rock si jazz traditional, dar si austricul Ulrich Drechsler care a incheiat cea de-a treisprezecea editie a festivalului cu atatea bisuri incat n-am mai reusit sa le mai tin numarul.

Si cum prea multe detalii sunt inutile fara mostrele de muzica, va recomand sa ascultati Senso daca ati ratat editia de anul acesta a Festivalului de Jazz de la Garana.

A venit insa si ziua plecarii. Strans cort, cautat transport spre Resita. Luat tren cu schimb in Caransebes. Mers cu personalul pana acolo. Mi-era aproape dor de bancile vechi, dar atat de confortabile ale CFR-ului; nu ca ar mai fi contat felul in care aratau cand te intorceai obosit dintr-o excursie minunata in care cuvantul somn era extreme de rar folosit.

Si pentru ca in Caransebes aveam ceva timp de irosit, ne-am oprit la bodega din gara unde am baut bere Ciucas cu numai 2 lei si ne-am imprietenii cu localnicii de la care am primit chiar si un mic cadou la plecare. Mi-ar fi placut sa fi zabovit putin mai mult acolo sa le putem asculta povestile.

Lungul drum de peste 7 ore spre Bucuresti nici nu stiu cand s-a scurs. Gasca mare ca si data trecuta, doar ca in alta formula, ne-am intretinut jucand tot felul de jocuri, de la Maroco(pe care cu greu ni l-am amintit), sah, rentz, mafia, pana la un joc de carti numit Set, de care eu nu auzisem pana atunci.

Iar pentru ca se cerea, iar spatiul ne permitea, am luat cina in tren, cina la care cutitul primit cadou in gara de la Caransebes ne-a fost de mare ajutor.

O singura nelamurire am avut de-a lungul weeked-ului: Cum se juca Flori, fete si baieti si care era scopul jocului? Daca prima parte a intrebarii ne-am amintit-o pana la urma, celei de-a doua nu am reusit sa-I rezolvam misterul.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: