Prima zi de scoala

Dupa mai bine de 20 ani, iata-ma din nou in apropierea clubului Dinamo. Acum 21 ani, am venit cu tata de mana sa dau o proba pentru a intra in echipa de gimnastica a clubului. Era inceputului lui septembrie, iar in sala fetele se pregateau déjà pentru concursuri, agitatie mare. Imaginea imi este usor neclara, insa imi amintesc ca nici nu m-au lasat sa-mi pun costumul, m-au luat repede si au zis ca pot ramane in chiloti pentru proba. Nu eram obisnuita asa, cu vorbe dure si nepasare. La clubul unde practicam de ceva vreme eram tratati altfel. Am trecut cu brio proba, tata era bucuros, insa eu nu prea tare. Nu vroiam sa ma intorc acolo, nu vroiam sa lucrez mai departe in atmosfera aceea.

M-am bucurat de libertate inca de mica, asa ca nu mi-a fost impus sa continui gimnastica la Dinamo. Astfel, am avut de ales, doar ca printre posibilitati nu se afla si intoarcerea la vechiul club. Scoala sau Dinamo.

Cand m-a vazut imbracata in uniforma si cu ghiozdanul in spate a inceput sa planga. Eu nu trebuia sa merg in anul acela la scoala, insa in urma evenimentelor anterioare, asta a fost alegerea mea. Abia asteptam. Cumparaturile pentru scoala au fost un deliciu pentru mine, ca de altfel in fiecare an la inceput de septembrie multa vreme de atunci inainte.

Ziua in care mergeam sa cumpar rechizite era una dintre cele mai fericite zile. Atunci le aveam pe toate noi, caiete dictando, caiete de matematica, de muzica, stiloul si cerneala, inlocuite mai tarziu cu pixuri de toate culorile, formele, si chiar cu miros, creioane cu guma in capat, creioane colorate, creioane colorate de ceara, gume de sters minunate, penar, si bineinteles, preferatele mele, blocul de desen si acuarelele, care erau cea mai mare bucurie. N-am uitat nici de ghiozdan. Primul ghiozdan era obisnuitul ghiozdan din carton, cu un desen frumos bineinteles, verde cu bleumarin. Era cat mine de mare. Ghiozdan insa nu primeam in fiecare an. In clasa a doua am avut unul dintre preferatele mele, pe care l-am tinut pana la sfarsitul clasei a 4a, in stilul celui vechi, ceva mai mic si mai putin rigid, alb cu ceva albastru. Mi-am dorit apoi un ghiozdan de piele si l-am avut, insa nu-mi amintesc sa fi fost vreo bucurie mai tarziu. Apoi nu mai tin minte. Au aparut rucsacii si gentile pe un umar, nu mai era la fel de amuzant. Crescusem oricum. Insa bucuria cumparaturilor inainte de 15 septembrie am avut-o pana la sfarsitul liceului. Doar ca din pacate, desenul nu mai facea parte din materiile studiate .

Cu mare drag, si acum ma plimb uneori pe la rafturile de rechizite scolare. Ma bate un gand sa-mi cumpar niste acuarele. Mi-e dor sa fac fluturi pe hartie, desi imi amintesc ce prostie mi se parea asta in momentul in care incepusem sa merg la cercul de desen si ma pasiona mult mai mult pictura pe sticla si desenul in creion, si ce mandra eram cand vedeam printre tablourile de pe hol si case desenate de mine la Muzeul Satului.

Acum, e aproape octombrie si cad castanele. Dar asta e o alta poveste.

Aceste date s-ar putea sa fie inexacte. Rog mama care citeste acest blog sa ma corecteze acolo unde am gresit :P.

Anunțuri

2 răspunsuri

  1. Draguta,

    Caietele dictando erau intr-a doua, la clasa intai erau tip I si tip II. Musai albastre. Da’ si un pic gri.

    Cu bine.

    • timp de 12 ani(plus cei de facultate) a fost prima zi de scoala in luna septembrie. in fiecare an mi-am cumparat rechizite. nu vorbeam doar despre emotia primei zile de scoala din viata mea. ai dreptate cu caietele tip 1 si 2, cred. felicitari pentru memorie, ca stii ca erau albastre si gri.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: