Despre prieteni buni

Ne-am cunoscut inainte de prima zi de scoala, la liceu, la examenul de engleza. Nu-mi amintesc prea bine, de fapt uitasem, mi-a reamintit ea intr-o zi. Se pare insa ca a fost “prietenie la prima vedere” caci de cand am inceput scoala ceva ne-a legat. Stateam in acelasi cartier, aveam acelasi al doilea prenume. Ea statea in banca a treia de la perete, banca in care visasem dintotdeauna sa stau. Nu mai stiu daca a fost prima, a doua sau a treia zi, cand m-am trezit stand cu ea in banca. 4 ani am fost nedespartite. Apoi fiecare a luat-o pe drumul ei.

Nu ne mai vedem la fel de des, insa ce este minunat e ca prietenia noastra este la fel. Fie ca nu vorbim o saptamana, o luna sau mai mult, e ca si cum ne-am fi vazut ieri. Fara discutii prostesti de genul “n-ai mai dat niciun semn, nu mai vrei sa fii prietena mea”, “eu te-am sunat ultima data, trebuia sa ma suni tu acum”, ci doar bucuria de a petrece timp impreuna.

Ei s-au cunoscut cu mult mai devreme decat noi, in scoala generala. Ca si noi, au fost colegi de banca. Liceul l-au facut separat. Prietenia lor dureaza si astazi. Ca si noi, nu-si vorbesc in fiecare zi, dar e ca si cum ar face-o.

Ea, prietena mea, impreuna cu sotul ei, si el, prietenul lui, sunt cei trei nasi ai nostri. Ce putea veni mai firesc de atat, cei mai buni prieteni in postura de martori la bucuria noastra?

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: