Amintiri intr-o cana de cafea

E sambata dimineata, asa ca pot dormi pana la 12. Aud soneria si ceva glasuri de intampinare, dar lenevesc in continuare. Au venit bunicii in vizita, ca in fiecare weekend. Desi usile sunt inchise un zumzet tot se aude din bucatarie unde s-au asezat la vorba, iar mirosul de cafea imi invadeaza camera.

Clasica dimineata de sambata de-a lungul anilor.

Eu nu beau cafea. Din cand in cand, cand merg in vizita la bunici ma mai imbie sa-mi puna o ceasca mica mica. Refuz cu greu, pana intr-o zi cand de dragul lor si al mirosului care m-a cucerit de-a lungul timpului, ma asez cu ei la cafea.

Eram prin ultimii ani de facultate cand cafeaua s-a instalat definitiv in fiecare dimineata din universal meu. Aroma ei este cea care imi aduce o realitate poate mai buna decat ar fi fost fara ea si fara amintirile pe care mi le trezeste.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: