Travel Wishlist 1

Acum vreo 3 ani jumate postam pe blog dorinte – ale mele, ale prietenilor, ale prietenilor prietenilor, etc. Dorintele erau amestecate, cate una de la fiecare, in total 10 pe zi, timp de vreo 30 zile. Printre dorintele mele de calatorii atunci aveam Paris si Venetia. Si s-au implinit.

Astazi vreau sa va povestesc doar despre lista mea de vise de calatorii. Va fi lunga si probabil ca niciodata nu voi vizita toate aceste locuri, dar parca puterea cuvantul scris e mai mare, asa ca imi incerc si eu norocul:D.

Incep cu cele mai usor accesibile:

Franta, Valea Loarei – intr-o toamna, pe la sfarsitul lui septembrie, inceputul lui octombrie – simtiti mirosul de vie proaspat culeasa?

UK & Scotia – o minunata calatorie in miez de vara pe la castele vechi inconjurate de o mare de iarba verde sau pe stanci abrupte.

Muntenegru & Croatia – o excursie cu masina, cu oprire in Kotor(pentru Kotor este vinovata Simona Stanescu cu povestile ei frumoase de pe LipaLipa), apoi urcand pe Coasta Dalmata, facand plaja pe insule minunate si apoi tot mai sus pana la rezervatia naturala Plitvice.

Amsterdam, Olanda – un city break luat din scurt. Neaparat de vizitat oraselul Giethoorn.

Bruxelles & Bruges, Belgia – din nou city break:)

Varsovia, Polonia – pur si simplu vreau.

Klevan, UcrainaTunelul dragostei, vara.

Italia – aici sunt mai multe: Cinque Terre, Florenta, Roma – pentru ca desi am ajuns la Vatican, Roma nu am vizitat-o.

Grecia – toate insulele si Atena, daca tot ajung. In mod special: Creta, Zakyntos si ar mai fi cateva dintre cele mai putin cunoscute, dar care nu-mi sunt acum la indemana. Oricum cand va fi cazul voi studia mai atent.

Cam astea ar fi momentan locurile minunate mai usor accesibile de pe lista, insa evident ca in timp va trebui actualizata. Nu am pus fotografii, lasam imaginatia sa ne poarte prin locuri de vis.

To be continued.

Anunțuri

Cum am petrecut vacanta de iarna

Anul acesta am simtit pe deplin sarbatorile si m-am simtit exact ca in vacanta(vacanta vs concediu). Vacanta a venit intr-o zi de sambata 22 decembrie cand dupa serviciu am luat pranzul cu A. Bradul era facut, am desfacut cadourile, etc. Ziua de duminica nu-mi este foarte clara, deci banuiesc ca am facut curat in casa. Ah, da. Programasem pentru duminica si luni treburile casnice, dar pentru ca am primit invitatie la masa pentru luni 24, a trebuit sa termin totul duminica. N-am mai reusit sa pregatesc nimic de mancare, doar niste turta dulce sa miroasa frumos in casa(nu ca as fi avut prea multe in plan) si bine am facut pentru ca in urmatoarele zile am fost musafiri. Seara planuiam sa facem bradul, ardeam de nerabdare caci cumparasem niste globuri simpatica – asa-i ca anul asta decoratiunile au fost mai deosebite?. Dar ghinion, nu gaseam suportul de brad. Imi venea sa plang de nervi, dar nu aveam ce face, a trebuit sa o lasam pe a doua zi. La prima ora eram in piata. Dupa bucuria decorarii bradului am plecat in vizita. 25, 26, 27 au fost la fel, cu multa mancare, caci de-asta avem parinti si alte rude, pe 26 seara am ajuns la studiorile MediaPro pentru finala Vocea Romaniei, iar seara de joi am incheiat-o cu o iesire in ora cu buna mea prietena venita de departe.

Pe 28 am schimbat putin placa si am mers la serviciu. A fost o zi aglomerata, caci dupa iar ne-am instalat la masa, la nasi de data asta, si apoi, pentru ca era vineri am fugit la probe de sunet si mai apoi la cantare. Sambata e sambata si daca tot am fost libera am profitat la maxim si am batut cluburile pana dimineata cum demult nu mai facusem. Duminica e zi de odihna, deci asta am facut.

M-am bucurat tare mult ca la sfarsit de an am reusit sa ma vad mai des decat alta data cu buni prieteni.

De luni a inceput nebunia. Mi-am luat sotul si bagajul si am plecat spre Buzau unde urma sa cantam de Revelion. N-am vazut niciodata atatia oameni pe ringul de dans. De la 9 seara pana la 5 dimineata ringul a fost mereu plin, iar actorii principali au fost doi batranei simpatici. Dupa vreo 3 ore de somn, ne-am urcat din nou in tren cu destinatia Predeal.

In casa era cald si bine, iar dupa un mic dejun mai mult decat tarziu am iesit la o plimbare prin padure. Statul in casa in vacanta, facand fix aceleasi lucruri ca la tine acasa este mult mai placut, chiar daca faci curat, de exemplu.

Dous zile am fost pe partie. DUpa 2 incercari anterioare nereusite, m-am incumetat sa ma urc din nou pe schiuri in speranta ca a treia va fi cu noroc. Si a fost. Dupa o ora de monitor am luat telescaunul. Nu ca as fi fost pregatita, dar ce se putea intampla? Dupa vreun sfert de ora de panica, m-am relaxat. Si am ajuns pana jos, pe schiuri, fara sa le dau jos(ca alta data). Cu foarte multe cazaturi desigur. Dar distractiv. A doua zi eram iar sus. La mijlocul partiei am auzit un „pardon” si apoi eram pe jos cu o durere pe partea dreapta a capului. Celalalt cred ca s-a lovit mai rau. Spre seara partia era goala asa ca mi-am mai luat o ora cu un monitor.

E sambata. N-am iesit din casa. Ne uitam la Aviatorul. Pentru un moment ma uit pe geam cum ninge si pe fundalul muzicii din film parca sunt in alta parte.

Dar n-a fost asa. Ne-am hotarat sa plecam duminica dimineata. Asa ca spre seara ne facem curaj si iesim sa mancam. La Robinson. Servicii excelente, papanasi exceptionali(cu o seara inainte fusesem la Gura Diham, unde nu stiau cum sa ne dea mai repede afara cand abia sosisem, mancarea buna, papanasi execrabili). Dupa masa am fost din nou copii, ne-am dat cu sania si cu „telefasul”.

Scurt despre The Hobbit

The Hobbit. Prima si ultima experienta IMAX. Tare, prea tare. Bun, dar exagerat de tare. Recomand dopuri de urechi. Filmul? Lung. Plictisitor. Genul asta nu mi se potriveste. Am mai incercat mai demult si Stapanul inelelor, parca 2, nici ala nu m-a impresionat. E clar, nu-i de mine. Nici genul de film, nici IMAX, nici clasic 3D.

Nu pot intelege pasiunea generala pentru mostri grasi, extrem de scarbosi si multi. Prea multi. Si animalele alea care scot niste zgomote ingrozitoare de parca sute de oameni ar ragai in cor. Asta in conditiile in care mai mult de jumatate dintre oamenii pe care ii cunosc se stramba daca se vorbeste despre lucruri care provoaca scarba, dar astfel de filme ii fascineaza.

Singurele imagini care mi-au placut au fost cele de la inceputul filmului cu casele hobbitilor. Nici macar povestea nu e fantastica. Dezamagitor.

Te-ai logodit. Ce-i de facut?

Iata ca am ajuns si in 2013, dupa zeci de sfarsituri ale lumii:))

Dupa o minunata vacanta despre care o sa povestesc curand, la Isa’dorable am intrat in paine, cum se zice. Asta pentru ca, la fel ca in fiecare an, Craciunul si Revelionul au adus gramezi de inele pe mainile domnisoarelor viitoare doamne.

Avem multi logodnici, desi se cuvine un targ de nunti ca sa se dumireasca tinerii ce si cum, caci majoritatea n-a mai trecut prin asta.

Asa ca la inceput de an suntem in toi cu pregatirile pentru targul Expomariage 2013, unde vom fi prezenti ca-n fiecare an, incepand din 2010, cu zeci de rochii de mireasa minunate.

De ce trebuie sa vii? Daca cumva ai impresia ca abia te-a cerut, ai nevoie de timp sa-ti revii, este timp destul pana la vara sa le rezolvi pe toate…ai o impresie gresita. Multe dintre locatiile bune sunt deja rezervate, comanda unei rochii dureaza 4 luni(si nu vrei sa-ti vina in ultima saptamana cand deja te-ai transformat de ceva vreme in bridezilla), sa gasesti un fotograf bun si ieftin e extrem de greu, necesita timp, etc.Rochii de mireasa

Lasand vorbele la o parte, caci mai am multe de pus la punct pentru saptamana viitoare, va astept cu drag la standul Isa’dorable(G11-G12) sa probati rochii. Caci da, daca cumva ati inteles ca este doar o expozitie unde veti purtea doar admira produsele expuse, n-ati inteles bine. Se poate proba si comanda. Expozitie cu vanzare deci.

Be there!

Informatii: Expomariage.ro or just ask me

Amintiri din Praga

Ne-am hotarat sa fie Praga cu o saptamana inainte, insa din fericire, pentru ca era pe lista destinatiilor de multa vreme, eram déjà informata.

Am ales hotelul Constans, de 4 stele, amplasat intr-o zona linistita, aproape de ambasada SUA, dar si destul de aproape de ambasada Romaniei si relativ aproape de centru( la vreo 10 minute de mers pe jos sunt Castelul Praga si podul Carol). Am ales un hotel de 4 stele pentru ca era luna de miere si am zis ca macar acum sa ne permitem ceva minunat si chiar a fost. O camera pe noapte a costat undeva la vreo 80 si ceva de euro, pana in 90. Nu au tot timpul oferte asa de bune, dar se pare ca noi am avut noroc, avand in vedere ca am fost in august, perioada de varf si am rezervat doar cu o saptamana inainte.

Turn CarolAjungi in Praga, ne-am plimbat dis-de-dimineata pe podul Carol avand impresia ca este doar al nostru.Recomand sa urcati in unul din turnurile de la capetele podului, de preferat in cel mai inalt. Mie mi-a placut foarte mult privelistea de aici. Urmand cursul firesc al oricarui turist ne-am trezit in piata orasului vechi. Acolo este celebrul ceas al vechii primarii, unde din ora in ora zeci sau sute de turisti asteapta sa bata ora exacta. Am vazut la vechea primarie vreo 3 sau 4 nunti in desfasurare, se pare ca evenimentele de gen ma urmaresc. Am urcat in turn si am vazut intreaga piata si poate chiar intregul oras. A fost dragut, dar nu spectaculos. Auzisem insa ca de aici poti vizita un oras subteran, niste catacombe, insa nu am gasit – sau poate n-am auzit bine.
Tot aici in piata este catedrala Notre Damme du Tyn pe care insa n-am avut curiozitatea sa o vizitam.

Cartierul evreiesc – dezamagire totala. In prima zi in care am vrut sa vizitam cimitirul era inchis, asa ca am mai incercat odata, pentru ni se spusese ca este impresionant. A fost cel mai scump obiectiv turistic si cel mai plictisitor din punctul meu de vedere. In bilet este inclusa vizitarea cimitirului si a catorva sinagogi. In afara de cimitir care intr-adevar iti da de gandit, insa recunosc ca ma asteptam la ceva mai mult, mi-a placut muzeul cu desenele copiilor din perioada nazismului.

Hradcany – Nerudova este o strada foarte frumoasa de unde puteti cumpara suveniruri, parca ceva mai ieftine decat in centru, daca imi amintesc bine. Pe aceasta strada se afla si ambasada Romaniei si este strada ce urca catre castel. Noi am ales sa mergem intr-o zi pentru a vedea schimbarea garzilor(la 12) si in alta zi pentru vizitarea propriu-zisa a cetatii pentru a evita aglomeratia. In aceeasi zona este si manastirea Loreta pe care imi pare teribil de rau ca nu am vizitat-o. Daca mergeti la schimbarea garzilor va trebui sa ajungeti ceva mai devreme pentru a ocupa cu loc strategic, pentru ca in apropierea orei 12 piata se umple de turisti. Schimbarea garzilor

Am intrat in St Vitus care este intr-adevar frumoasa, am zabovit ceva inauntru, recomand calduros. Mi-am facut curaj si am urcat si in turn(in Viena la Stephan Dom am abandonat la jumatate), noroc cu Mihai care nu m-a lasat sa cobor, altfel nu mai ajungeam pana sus nici aici. Nu am o problema cu inaltimea, insa nu-mi place deloc ca nu pot vedea cat mai este pana sus, ca nu vad “luminita de la capatul tunelului”. In timp ce urci, poti vedea imensele clopote ale bisericii. Desi ajungi foarte sus, m-a impresionat mai tare privelistea din turnul podului Carol, insa nu regret ca am urcat. Foarte interesant la Sf Vitus mi s-a parut povestea despre poarta ce fusese zidita la un moment dat, poarta care acum a fost reconditionata si arata fabulos.

Ulita de AurTot in cetate, merita o plimbare si pe Ulita de Aur, strada cu casute mici si colorate si apoi, daca va pasioneaza, muzeul de jucarii care mie mi s-a parut magic – am vazut acolo toate cutiile musicale in forma de carusel pe care mi le-as putea dori vreodata.

Petrin – Revenind la lucruri care nu m-au dat pe spate in Praga enumerez turnul Petrin – un fel de mini Eiffel, acesta fiind cel mai inalt punct din Praga, funicularul cu care se ajunge in apropierea acestui turn(la care de obicei este mereu coada, dar merge repede – daca vrei sa ajungi sus, iei funicularul pentru ca este destul de mult de urcat)si labirintul oglinzilor unde nu mi se pare interesant decat daca aveti copii, caci e foarte mic.

Am lasat pe final lucrurile cele mai frumoase. Poate ca v-ati dat seama, nu sunt pasionata de obiectivele turistice in mod special, poate pentru ca de multe ori pe acestea le vezi in poze, ai anumite asteptari, iar odata ajuns la fata locului ai impresia ca ai mai fost acolo. Asa ca momentele cele mai frumoase pentru mine sunt starile care mi le dau anumite locuri, gusturi cu care raman si care imi amintesc de o vacanta anume, etc.

In ziua in care ne-am hotarat sa vedem castelul, am plecat de la hotel in plimbare sa descoperim si stradutele din jur, stiind ca oricum este foarte aproape. Am ajuns astfel in parcul Petrin, minunat de altfel, apoi intr-o livada plina cu pomi fructiferi si cu…fructe pe care nu le pazea nimeni. Ne-am oprit apoi pe o colina de unde aveam o priveliste senzationala catre castel si dupa vreo ora doua ne-am indurat sa mergem mai departe.Vedere din parcul Petrin

Tot din categoria “frumoasele parcuri ale Pragai” este si Vysehrad, unde am petrecut o dupa amiaza citind in iarba verde cu soare cald, atipind din cand in cand, o dupa amiaza in care n-am facut nimic altceva si care a fost una dintre cele mai frumoase zile in Praga.

Pe final, va mai recomand o plimbare cu hidrobicicleta spre spus de soare si o vizita in gradinile Senatului pe care noi le-am descoperit intamplator.Hidrobicicleta

Hello, Prague!

Nu dormisem toata noaptea, ca de obicei de altfel, dar nu de emotie, ci pentru ca tocmai venisem de la mare, iar in ziua precedenta plecarii a trebuit sa mai rezolvam cateva lucruri si sa ne facem bagajele. In plus, nu puteam pleca nepregatita, asa ca am citit si iar am citit despre Praga.

Eram tare obosita cand ne-am urcat in avion, dar spre deosebire de alte dati, timpul scurt al zborului nu mi-a permis sa-mi fac obisnuita siesta. Drumul spre aeroport fusese brazdat cu zeci de fulgere cum n-am mai vazut demult, insa pana ne-am imbarcat nebunia se potolise.

V-am povestit cat de mult imi place momentul decolarii? Cum imi imaginez eu o pasare uriasa ce da cu putere din aripi si apoi dintr-o miscare se ridica de la sol si pluteste?

Imediat ce s-a auzit clinchetul ce anunta ca centura nu mai e obligatorie au aparut fetele cu sortulete servind gustarea. Un pachet de biscuiti si bautura la alegere. Am savurat cafeaua cu dulcele mic mai ceva ca la cafenea, iar asta doar pentru ca biscuitii erau absolut deliciosi – m-am gandit si la prietena mea, Mo, care nu-si poate bea cafeaua fara biscuitel langa.

Am atipit apoi pentru scurt timp si nici nu stiu cand a aterizat avionul.

Pentru prima data am fost asteptati la aeroport cu numele pe pancarta. Ca sa ne fie mai usor am optat si pentru transport inclus in rezervarea de la hotel. Serviciul foarte bun, sofer vorbitor de limba engleza, foarte politicos si excelent sofer. Prima impresie despre Cehia – foarte buna.

Ajunsi mult prea devreme la hotel, in jur de 7 dimineata, camera nu era pregatita, evident, asa ca ne-am lasat bagajele si am pornit la plimbare. Podul Carol era aproape doar al nostru, doar cei responsabili cu curatenia ne impiedicau uneori sa surprindem cadrele foto dorite. Podul Carol

Minusuri?

– vinerea se pare ca este zi de ridicare a gunoiului, la tot pasul tomberoane in mijlocul strazii(ulterior am observat ca asa e in fiecare zi)
– au si ei o gramada de aurolaci
– berea multa te face sa-ti faci nevoile oriunde – foarte multe stradute „inmiresmate”

Am reusit sa ajungem la posta. Din ultimele 3 excursii(cu tot cu asta) am tot trimis vederi acasa. Nu stiu de ce, dar asta ma bucura foarte tare. Dupa o scurta oprire la un Starbucks unde nu ne putem abtine sa intram in contact cu mediul online, ne indreptam pe acelasi drum catre hotel pentru a ne odihni. Nu reusesc sa gasesc insa orasul de mai devreme, s-a pierdut printre turisti. Pe pod au aparut artistii, unii dintre ei sunt foarte interesanti.

Camera noastra este fabuloasa. Ba nu, e chiar perfecta. Avem un living imens care da spre o terasa de pe care putem vedea acoperisurile altor cladiri. Livingul are o masuta cu un taburet tapitat unde ne incepem luna de miere perfecta cu un ceai cald.Coffee break

M-as muta aici. Sa pot scrie pe hartie la biroul de lemn la care scriu acum, sa pot citi pe teresa de deasupra acoperisurilor, sa chem fetele la un ceai stand confortabil pe canapeaua verde.

(Aug 2012 – dupa prima zi, a fost si mai frumos, atat de frumos, inca nu am mai avut timp si de scris. Maybe someday…)

Mai multe poze aici

Amintiri intr-o cana de cafea

E sambata dimineata, asa ca pot dormi pana la 12. Aud soneria si ceva glasuri de intampinare, dar lenevesc in continuare. Au venit bunicii in vizita, ca in fiecare weekend. Desi usile sunt inchise un zumzet tot se aude din bucatarie unde s-au asezat la vorba, iar mirosul de cafea imi invadeaza camera.

Clasica dimineata de sambata de-a lungul anilor.

Eu nu beau cafea. Din cand in cand, cand merg in vizita la bunici ma mai imbie sa-mi puna o ceasca mica mica. Refuz cu greu, pana intr-o zi cand de dragul lor si al mirosului care m-a cucerit de-a lungul timpului, ma asez cu ei la cafea.

Eram prin ultimii ani de facultate cand cafeaua s-a instalat definitiv in fiecare dimineata din universal meu. Aroma ei este cea care imi aduce o realitate poate mai buna decat ar fi fost fara ea si fara amintirile pe care mi le trezeste.