Travel Wishlist 2

Sa vorbim acum despre alte locuri minunate, indepartandu-ne usor de Europa noastra.

Incep cu locuri exotice, cu leneveli la plaja si ape intinse cat vezi cu ochii.

Bora Bora – e parca dintotdeauna pe lista mea, cu zecile de casute deasupra apei.

Zanzibar – pentru ca peisajele ireale din fotografiile de turism le-am vazut si in fotografiile unei prietene care a ajuns acolo. Vis.

Madagascar – exotic, foarte exotic

Fiji – asa-i ca suna ca si cum n-ar fi pe planeta noastra?

Honolulu – cand eram mica, cand mama vroia sa spuna ca ceva este foarte foarte departe zicea ca e la Honolulu. Pentru mine Honolulu suna ca un loc fictiv, inventat de mama.

As fi extrem de multumita daca as ajunge macar intr-unul dintre aceste taramuri de vis.

Sa trecem la lucruri mai serioase:

India
Cambodgia
Vietnam
Thailanda
Filipine
Bali, Indonezia

Cuba
Ilha Grande, Rio De Janeiro, Brazilia
Machu Pichu, Peru
Chile

That would be all for today.

Anunțuri

Travel Wishlist 1

Acum vreo 3 ani jumate postam pe blog dorinte – ale mele, ale prietenilor, ale prietenilor prietenilor, etc. Dorintele erau amestecate, cate una de la fiecare, in total 10 pe zi, timp de vreo 30 zile. Printre dorintele mele de calatorii atunci aveam Paris si Venetia. Si s-au implinit.

Astazi vreau sa va povestesc doar despre lista mea de vise de calatorii. Va fi lunga si probabil ca niciodata nu voi vizita toate aceste locuri, dar parca puterea cuvantul scris e mai mare, asa ca imi incerc si eu norocul:D.

Incep cu cele mai usor accesibile:

Franta, Valea Loarei – intr-o toamna, pe la sfarsitul lui septembrie, inceputul lui octombrie – simtiti mirosul de vie proaspat culeasa?

UK & Scotia – o minunata calatorie in miez de vara pe la castele vechi inconjurate de o mare de iarba verde sau pe stanci abrupte.

Muntenegru & Croatia – o excursie cu masina, cu oprire in Kotor(pentru Kotor este vinovata Simona Stanescu cu povestile ei frumoase de pe LipaLipa), apoi urcand pe Coasta Dalmata, facand plaja pe insule minunate si apoi tot mai sus pana la rezervatia naturala Plitvice.

Amsterdam, Olanda – un city break luat din scurt. Neaparat de vizitat oraselul Giethoorn.

Bruxelles & Bruges, Belgia – din nou city break:)

Varsovia, Polonia – pur si simplu vreau.

Klevan, UcrainaTunelul dragostei, vara.

Italia – aici sunt mai multe: Cinque Terre, Florenta, Roma – pentru ca desi am ajuns la Vatican, Roma nu am vizitat-o.

Grecia – toate insulele si Atena, daca tot ajung. In mod special: Creta, Zakyntos si ar mai fi cateva dintre cele mai putin cunoscute, dar care nu-mi sunt acum la indemana. Oricum cand va fi cazul voi studia mai atent.

Cam astea ar fi momentan locurile minunate mai usor accesibile de pe lista, insa evident ca in timp va trebui actualizata. Nu am pus fotografii, lasam imaginatia sa ne poarte prin locuri de vis.

To be continued.

Amintiri din Praga

Ne-am hotarat sa fie Praga cu o saptamana inainte, insa din fericire, pentru ca era pe lista destinatiilor de multa vreme, eram déjà informata.

Am ales hotelul Constans, de 4 stele, amplasat intr-o zona linistita, aproape de ambasada SUA, dar si destul de aproape de ambasada Romaniei si relativ aproape de centru( la vreo 10 minute de mers pe jos sunt Castelul Praga si podul Carol). Am ales un hotel de 4 stele pentru ca era luna de miere si am zis ca macar acum sa ne permitem ceva minunat si chiar a fost. O camera pe noapte a costat undeva la vreo 80 si ceva de euro, pana in 90. Nu au tot timpul oferte asa de bune, dar se pare ca noi am avut noroc, avand in vedere ca am fost in august, perioada de varf si am rezervat doar cu o saptamana inainte.

Turn CarolAjungi in Praga, ne-am plimbat dis-de-dimineata pe podul Carol avand impresia ca este doar al nostru.Recomand sa urcati in unul din turnurile de la capetele podului, de preferat in cel mai inalt. Mie mi-a placut foarte mult privelistea de aici. Urmand cursul firesc al oricarui turist ne-am trezit in piata orasului vechi. Acolo este celebrul ceas al vechii primarii, unde din ora in ora zeci sau sute de turisti asteapta sa bata ora exacta. Am vazut la vechea primarie vreo 3 sau 4 nunti in desfasurare, se pare ca evenimentele de gen ma urmaresc. Am urcat in turn si am vazut intreaga piata si poate chiar intregul oras. A fost dragut, dar nu spectaculos. Auzisem insa ca de aici poti vizita un oras subteran, niste catacombe, insa nu am gasit – sau poate n-am auzit bine.
Tot aici in piata este catedrala Notre Damme du Tyn pe care insa n-am avut curiozitatea sa o vizitam.

Cartierul evreiesc – dezamagire totala. In prima zi in care am vrut sa vizitam cimitirul era inchis, asa ca am mai incercat odata, pentru ni se spusese ca este impresionant. A fost cel mai scump obiectiv turistic si cel mai plictisitor din punctul meu de vedere. In bilet este inclusa vizitarea cimitirului si a catorva sinagogi. In afara de cimitir care intr-adevar iti da de gandit, insa recunosc ca ma asteptam la ceva mai mult, mi-a placut muzeul cu desenele copiilor din perioada nazismului.

Hradcany – Nerudova este o strada foarte frumoasa de unde puteti cumpara suveniruri, parca ceva mai ieftine decat in centru, daca imi amintesc bine. Pe aceasta strada se afla si ambasada Romaniei si este strada ce urca catre castel. Noi am ales sa mergem intr-o zi pentru a vedea schimbarea garzilor(la 12) si in alta zi pentru vizitarea propriu-zisa a cetatii pentru a evita aglomeratia. In aceeasi zona este si manastirea Loreta pe care imi pare teribil de rau ca nu am vizitat-o. Daca mergeti la schimbarea garzilor va trebui sa ajungeti ceva mai devreme pentru a ocupa cu loc strategic, pentru ca in apropierea orei 12 piata se umple de turisti. Schimbarea garzilor

Am intrat in St Vitus care este intr-adevar frumoasa, am zabovit ceva inauntru, recomand calduros. Mi-am facut curaj si am urcat si in turn(in Viena la Stephan Dom am abandonat la jumatate), noroc cu Mihai care nu m-a lasat sa cobor, altfel nu mai ajungeam pana sus nici aici. Nu am o problema cu inaltimea, insa nu-mi place deloc ca nu pot vedea cat mai este pana sus, ca nu vad “luminita de la capatul tunelului”. In timp ce urci, poti vedea imensele clopote ale bisericii. Desi ajungi foarte sus, m-a impresionat mai tare privelistea din turnul podului Carol, insa nu regret ca am urcat. Foarte interesant la Sf Vitus mi s-a parut povestea despre poarta ce fusese zidita la un moment dat, poarta care acum a fost reconditionata si arata fabulos.

Ulita de AurTot in cetate, merita o plimbare si pe Ulita de Aur, strada cu casute mici si colorate si apoi, daca va pasioneaza, muzeul de jucarii care mie mi s-a parut magic – am vazut acolo toate cutiile musicale in forma de carusel pe care mi le-as putea dori vreodata.

Petrin – Revenind la lucruri care nu m-au dat pe spate in Praga enumerez turnul Petrin – un fel de mini Eiffel, acesta fiind cel mai inalt punct din Praga, funicularul cu care se ajunge in apropierea acestui turn(la care de obicei este mereu coada, dar merge repede – daca vrei sa ajungi sus, iei funicularul pentru ca este destul de mult de urcat)si labirintul oglinzilor unde nu mi se pare interesant decat daca aveti copii, caci e foarte mic.

Am lasat pe final lucrurile cele mai frumoase. Poate ca v-ati dat seama, nu sunt pasionata de obiectivele turistice in mod special, poate pentru ca de multe ori pe acestea le vezi in poze, ai anumite asteptari, iar odata ajuns la fata locului ai impresia ca ai mai fost acolo. Asa ca momentele cele mai frumoase pentru mine sunt starile care mi le dau anumite locuri, gusturi cu care raman si care imi amintesc de o vacanta anume, etc.

In ziua in care ne-am hotarat sa vedem castelul, am plecat de la hotel in plimbare sa descoperim si stradutele din jur, stiind ca oricum este foarte aproape. Am ajuns astfel in parcul Petrin, minunat de altfel, apoi intr-o livada plina cu pomi fructiferi si cu…fructe pe care nu le pazea nimeni. Ne-am oprit apoi pe o colina de unde aveam o priveliste senzationala catre castel si dupa vreo ora doua ne-am indurat sa mergem mai departe.Vedere din parcul Petrin

Tot din categoria “frumoasele parcuri ale Pragai” este si Vysehrad, unde am petrecut o dupa amiaza citind in iarba verde cu soare cald, atipind din cand in cand, o dupa amiaza in care n-am facut nimic altceva si care a fost una dintre cele mai frumoase zile in Praga.

Pe final, va mai recomand o plimbare cu hidrobicicleta spre spus de soare si o vizita in gradinile Senatului pe care noi le-am descoperit intamplator.Hidrobicicleta

Hello, Prague!

Nu dormisem toata noaptea, ca de obicei de altfel, dar nu de emotie, ci pentru ca tocmai venisem de la mare, iar in ziua precedenta plecarii a trebuit sa mai rezolvam cateva lucruri si sa ne facem bagajele. In plus, nu puteam pleca nepregatita, asa ca am citit si iar am citit despre Praga.

Eram tare obosita cand ne-am urcat in avion, dar spre deosebire de alte dati, timpul scurt al zborului nu mi-a permis sa-mi fac obisnuita siesta. Drumul spre aeroport fusese brazdat cu zeci de fulgere cum n-am mai vazut demult, insa pana ne-am imbarcat nebunia se potolise.

V-am povestit cat de mult imi place momentul decolarii? Cum imi imaginez eu o pasare uriasa ce da cu putere din aripi si apoi dintr-o miscare se ridica de la sol si pluteste?

Imediat ce s-a auzit clinchetul ce anunta ca centura nu mai e obligatorie au aparut fetele cu sortulete servind gustarea. Un pachet de biscuiti si bautura la alegere. Am savurat cafeaua cu dulcele mic mai ceva ca la cafenea, iar asta doar pentru ca biscuitii erau absolut deliciosi – m-am gandit si la prietena mea, Mo, care nu-si poate bea cafeaua fara biscuitel langa.

Am atipit apoi pentru scurt timp si nici nu stiu cand a aterizat avionul.

Pentru prima data am fost asteptati la aeroport cu numele pe pancarta. Ca sa ne fie mai usor am optat si pentru transport inclus in rezervarea de la hotel. Serviciul foarte bun, sofer vorbitor de limba engleza, foarte politicos si excelent sofer. Prima impresie despre Cehia – foarte buna.

Ajunsi mult prea devreme la hotel, in jur de 7 dimineata, camera nu era pregatita, evident, asa ca ne-am lasat bagajele si am pornit la plimbare. Podul Carol era aproape doar al nostru, doar cei responsabili cu curatenia ne impiedicau uneori sa surprindem cadrele foto dorite. Podul Carol

Minusuri?

– vinerea se pare ca este zi de ridicare a gunoiului, la tot pasul tomberoane in mijlocul strazii(ulterior am observat ca asa e in fiecare zi)
– au si ei o gramada de aurolaci
– berea multa te face sa-ti faci nevoile oriunde – foarte multe stradute „inmiresmate”

Am reusit sa ajungem la posta. Din ultimele 3 excursii(cu tot cu asta) am tot trimis vederi acasa. Nu stiu de ce, dar asta ma bucura foarte tare. Dupa o scurta oprire la un Starbucks unde nu ne putem abtine sa intram in contact cu mediul online, ne indreptam pe acelasi drum catre hotel pentru a ne odihni. Nu reusesc sa gasesc insa orasul de mai devreme, s-a pierdut printre turisti. Pe pod au aparut artistii, unii dintre ei sunt foarte interesanti.

Camera noastra este fabuloasa. Ba nu, e chiar perfecta. Avem un living imens care da spre o terasa de pe care putem vedea acoperisurile altor cladiri. Livingul are o masuta cu un taburet tapitat unde ne incepem luna de miere perfecta cu un ceai cald.Coffee break

M-as muta aici. Sa pot scrie pe hartie la biroul de lemn la care scriu acum, sa pot citi pe teresa de deasupra acoperisurilor, sa chem fetele la un ceai stand confortabil pe canapeaua verde.

(Aug 2012 – dupa prima zi, a fost si mai frumos, atat de frumos, inca nu am mai avut timp si de scris. Maybe someday…)

Mai multe poze aici

Venetia mea nu este si Venetia ta

Lasi repede bagajele la cazare, faci cateva poze din toate unghiurile camerei, le urci repede pe facebook sa vada toata lumea unde ai ajuns, si fugi repede sa vezi piata San Marco, sa vizitezi Basilica si, evident, sa te plimbi cu gondola. Apoi, iti iei un bilet din acela cu vizitarea tuturor obiectivelor turistice si a tuturor insulelor din imprejurimi ca sa fi sigur ca nu vei scapa nimic. Nu uiti sa te fotografiezi cu fiecare cladire si apoi sa pozezi si descrierea ca sa poti plictisi apoi pe toata lumea cu tot felul de detalii care nu te-au impresionat nici macar pe tine.

Ma scuzati. Abia acum incepe povestea mea.

Primavara ne-a surprins aterizand in Venetia. Ne relaxam un pic, respiram rar si adanc, tragem aer in piept sa ne obisnuim cu aerul de aici, si plecam in recunoastere Mergem sa dam o tura, sa intram in atmosfera orasului, sa ne familiarizam cu imprejurimile ca si cum am fi de-ai locului, sa ne bucuram privirea cu imagini ale orasului lagunar fara sa ne incarcam déjà mintea cu denumiri ce vor fi uitate oricum in timp.Venice by Alina Massier

Am gasit Venetia inundata. Din pacate nu este vorba despre fenomenul Aqua Alta, desi mi-as fi dorit sa se intample pe timpul sederii noastre acolo, ci doar despre multimea de turisti printre care a trebuit sa inotam, desi vizita noastra nu a fost in plin sezon. Batrana Venetie este inca pe val. La propriu.
In zona San Marco, zeci de gondole, acoperite cu mantii albastre, stau insirate la mal leganandu-se si lovindu-se de bustenii de care sunt ancorate. Langa ponton, gondolierii stau la povesti. Gondolieri by Alina MassierPlimbarea cu gondola in Venetia este ca poza cu maimuta in Mamaia, daca n-ai o poza cu maimuta nici n-ai curaj sa spui ca ai fost la mare. Si uite asa, n-am fost eu la Venetia.

Pe cei mai romantici o sa-i rog sa-mi scuze insensibilitatea, insa nimic nu m-a putut convinge sa ma plimb cu dricul. Sa facem un exercitiu de imaginatie: un mijloc de transport negru, frumos lacuit, cu decoratiuni minutioase, atent sculptate, cu o coada metalica vopsita dramatic in auriu, cu scaune tapitate uneori cu catifea visinie – asta e descrierea pe scurt a gondolei. Personal, imaginea se asociaza involuntar cu un dric, regal ce-i drept, dar toata magia dispare. Nu-i contest insa unicitatea, fara aceasta barca misterioasa si usor sinistra, Venetia si-ar fi gasit cu greu o emblema la fel de puternica. In plus, o plimbare cu gondola este o ocazie unica sa-l tragi de limba pe gondolier, sa afli detalii interesante si picanterii pe care nici macar atotstiutorul google nu le-a auzit.

Love in Venice by Alina MassierSunt in vacanta si vreau sa ma relaxez. Ne plimbam agale pe strazi, fara harta, o luam pe alei pe unde nu pare sa fi calcat picior de turist, departe de vitrinele luminoase si luxos amenajate. Tarziu in noapte ne indreptam spre casa, tot fara harta. Dintr-un apartament se aude o voce de femeie vorbind la telefon, pare ca se cearta, dar nu inteleg ce spune. Mergem mai departe. Adidasi si sosete intinse pe sarma la uscat, resturi menajere si sticle de plastic aruncate pe canal intr-o colt dosit par sa ateste faptul ca misterioasa Venetie nu este deocamdata un oras fantomatic, fara locuitori autentici. Drumul este gresit, asa ca ne intoarcem pe unde am venit. Convorbirea telefonica nu s-a terminat, vocea inca rasuna in linistea dintre strazi, parca si mai inversurnata. Scoatem harta. O batranica se apropie si, intr-o italiana greu de inteles, ne explica cat de usor ajungem la destinatie, ea stie, e “veneziana”. Am simtit in vocea ei o mandrie si totusi o tristete, datorata poate, imputinarii localnicilor.
Colors in Venice by Alina MassierO plimbare pe canal la apus de soare vine obligatoriu la pachet cu o masa la restaurant. Pizza si paste mananci oriunde in Italia, dar in Venetia, pestele este un must. Alegerea localului unde vei lua masa este intotdeauna o alegere dificila si bineinteles, subiectiva. Peste tot e scump, asa ca te ghidezi de obicei dupa cati oameni mananca inauntru si dupa cat de frumos e decorat. Noi insa, am ales la intamplare un local gol, cu o fatada deloc atragatoare, ce s-a dovedit a fi cea mai buna alegere. Serviciul impecabil, mancarea delicioasa. Punand la socoteala faptul ca era si ziua mea, a fost unul dintre cele mai frumoase moment petrecute in Venetia. Venetia pe sarma by Alina Massier

Ne cramponam de clisee si vedem prin ochii altora frumusetea unui oras, ni se par interesante anumite locuri doar pentru altcineva care a trecut pe acolo inaintea noastra a povestit despre magia acelor locuri. Nu suntem in stare sa gandim si sa hotaram ce este frumos pentru sufletul nostru.

Acel detaliu care ti-a ramas in suflet, acea culoare reprezentativa care nu-ti mai iese din minte, acea straduta pe care inca te plimbi in vis noaptea, desi a trecut ceva vreme de cand ai vizitat insula din lagula, acele povesti pe care le-ai auzit de la putinii localnici cu care ai intrat intamplator in contact, acea atmosfera care este perceputa altfel de fiecare in parte si care nu poate fi asternuta pe hartie in cuvinte, dar o descriem cu totii ca fiind magica, acel miros unic pe care intr-o zi ti-l vei aminti inconstient si vei fi transpus intr-o realitate din trecut fara sa-ti dai macar seama ce te-a facut sa te gandesti la tot ce inseamna pentru tine acel oras, care poate pentru stranepoti va fi poate doar o legenda.
Something Strange by Alina Massier