Cum am petrecut vacanta de iarna

Anul acesta am simtit pe deplin sarbatorile si m-am simtit exact ca in vacanta(vacanta vs concediu). Vacanta a venit intr-o zi de sambata 22 decembrie cand dupa serviciu am luat pranzul cu A. Bradul era facut, am desfacut cadourile, etc. Ziua de duminica nu-mi este foarte clara, deci banuiesc ca am facut curat in casa. Ah, da. Programasem pentru duminica si luni treburile casnice, dar pentru ca am primit invitatie la masa pentru luni 24, a trebuit sa termin totul duminica. N-am mai reusit sa pregatesc nimic de mancare, doar niste turta dulce sa miroasa frumos in casa(nu ca as fi avut prea multe in plan) si bine am facut pentru ca in urmatoarele zile am fost musafiri. Seara planuiam sa facem bradul, ardeam de nerabdare caci cumparasem niste globuri simpatica – asa-i ca anul asta decoratiunile au fost mai deosebite?. Dar ghinion, nu gaseam suportul de brad. Imi venea sa plang de nervi, dar nu aveam ce face, a trebuit sa o lasam pe a doua zi. La prima ora eram in piata. Dupa bucuria decorarii bradului am plecat in vizita. 25, 26, 27 au fost la fel, cu multa mancare, caci de-asta avem parinti si alte rude, pe 26 seara am ajuns la studiorile MediaPro pentru finala Vocea Romaniei, iar seara de joi am incheiat-o cu o iesire in ora cu buna mea prietena venita de departe.

Pe 28 am schimbat putin placa si am mers la serviciu. A fost o zi aglomerata, caci dupa iar ne-am instalat la masa, la nasi de data asta, si apoi, pentru ca era vineri am fugit la probe de sunet si mai apoi la cantare. Sambata e sambata si daca tot am fost libera am profitat la maxim si am batut cluburile pana dimineata cum demult nu mai facusem. Duminica e zi de odihna, deci asta am facut.

M-am bucurat tare mult ca la sfarsit de an am reusit sa ma vad mai des decat alta data cu buni prieteni.

De luni a inceput nebunia. Mi-am luat sotul si bagajul si am plecat spre Buzau unde urma sa cantam de Revelion. N-am vazut niciodata atatia oameni pe ringul de dans. De la 9 seara pana la 5 dimineata ringul a fost mereu plin, iar actorii principali au fost doi batranei simpatici. Dupa vreo 3 ore de somn, ne-am urcat din nou in tren cu destinatia Predeal.

In casa era cald si bine, iar dupa un mic dejun mai mult decat tarziu am iesit la o plimbare prin padure. Statul in casa in vacanta, facand fix aceleasi lucruri ca la tine acasa este mult mai placut, chiar daca faci curat, de exemplu.

Dous zile am fost pe partie. DUpa 2 incercari anterioare nereusite, m-am incumetat sa ma urc din nou pe schiuri in speranta ca a treia va fi cu noroc. Si a fost. Dupa o ora de monitor am luat telescaunul. Nu ca as fi fost pregatita, dar ce se putea intampla? Dupa vreun sfert de ora de panica, m-am relaxat. Si am ajuns pana jos, pe schiuri, fara sa le dau jos(ca alta data). Cu foarte multe cazaturi desigur. Dar distractiv. A doua zi eram iar sus. La mijlocul partiei am auzit un „pardon” si apoi eram pe jos cu o durere pe partea dreapta a capului. Celalalt cred ca s-a lovit mai rau. Spre seara partia era goala asa ca mi-am mai luat o ora cu un monitor.

E sambata. N-am iesit din casa. Ne uitam la Aviatorul. Pentru un moment ma uit pe geam cum ninge si pe fundalul muzicii din film parca sunt in alta parte.

Dar n-a fost asa. Ne-am hotarat sa plecam duminica dimineata. Asa ca spre seara ne facem curaj si iesim sa mancam. La Robinson. Servicii excelente, papanasi exceptionali(cu o seara inainte fusesem la Gura Diham, unde nu stiau cum sa ne dea mai repede afara cand abia sosisem, mancarea buna, papanasi execrabili). Dupa masa am fost din nou copii, ne-am dat cu sania si cu „telefasul”.

Vacanta cu trenul din Franta

Citeam zilele trecute la cineva pe blog despre marea diferenta dintre vacanta si concediu si ma regaseam atat de bine ca parca erau cuvinte mele – si probabil ale majoritatii.

Vacanta o asteptam intotdeauna cu entuziasm, stiind ca ne va aduce experiente noi, poate chiar neasteptate, amintindu-ne de multe ori de copilarie, pe cand concediul…concediul de odihna, este asa cum ii spune numele, de odihna – adica sa stai in pat sa te refaci, de parca cat ai fost la serviciu ai fost bolnav si acum trebuie sa-ti revii.

Ma rog, vacanta la mine pana acum n-a venit niciodata cu trenul din Franta si nici n-a plecat in directia aceea. Pana acum. Insa m-am bucurat mereu de zilele libere asa cum am stiut mai bine. Chiar zilele trecute imi spunea cineva ca ce frumos m-am distrat eu TOATA vara. Nici pe departe 2-3 zile in iunie, 2-3 zile in iulie si o saptamana plina in august nu e chiar o vara plina, insa ma declar foarte multumita de escapadele mele. Ah, da si iesirea din primavara la Venetia(despre care n-am povestit cu motiv) care nu stiu daca se pune.

Cine spune ca doar vara te poti bucura de vacanta?

M-am pierdut, nu mai stiu ce vroiam sa va zic. Sa ma intelegeti, acesta e un post ca gandurile de vacanta, ca fluturii.

Revenind. Am observat tendintele de anul acesta in ceea ce priveste destinatiile alese: Croatia, Dubrovnik si Bulgaria, Balcic. Apoi, asa cum treci din link in link mi-a zburat gandul catre wishlistul meu pe care aveam trecut de multa vreme Dubrovnik. Si mi-am dat seama ca pana la sfarsitul anului mai trebuie sa-mi indeplinesc niste dorinte. Apoi, mi-a zburat iar gandul catre o alta locatie de vis, Sapte Pamanturi. Apoi m-am intors la lista de dorinte si mi-am dat seama ca nu e trecuta acolo. Si ca trebuie sa ai intotdeauna la indemana Wishlistul in caz ca apare ceva ce-ti doresti sa faci la un moment dat, sa notezi repede. Ca pe urma, te iei cu treaba si uiti. Si e pacat. E bine sa ai vise si e bine sa te indrepti spre ele.

Everlasting Festival Called Summer – review

Vara a inceput devreme anul acesta. Si cand spun vara, ma refer la sentimentul pe care ti-l da acest anotimp – de distractie, libertate, de „the world is mine”.

Am fost luata total pe nepregatite cand, pe la sfarsitul lunii aprilie, mi s-a oferit posibilitatea sa plec in Turcia si uite asa a doua zi eram in avion cu destinatia Dyiarbakir, locatie de care nu auzisem pana atunci. Nu era Turcia pe care o stiam cu totii, cu mare si plaja, ci o cu totul alta fata a acestei tari, cea de la granita cu Siria si Irak, cu multe pesteri si asezaminte de demult, cu oameni calzi, deschisi si care tin foarte mult la obiceiurile lor.

Mai multe poze aici.

N-am ajuns sa ma dezmeticesc bine si m-am trezit la Viena, din nou o excursie ce nu era programata. Multi m-au pus apoi sa compar, intrebandu-ma unde mi-a placut mai mult, ceea ce a fost imposibil – oameni calzi vs oameni reci, ruine vs cladiri impozante ce te faceau sa te simti mic, culturi total diferite, ambele locuri extraodinare. Am vizitat mult, a fost frumos, scurt si obositor. Gradina zoologica e geniala.
Si cum la intoarcere Budapesta ne facea cu ochiul, ne-am oprit pentru cateva ore sa luam cina si sa ne plimbam putin pe strazile din centru..
Ne-am intors si in Romania unde am fost intampinati cu un blocaj in trafic unde ne-am cam pierdut rabdarea, motiv pentru care ne-am hotarat sa ne oprim sa ne linistim putin la Cetatea Devei care din pacate se afla intr-o stare deplorabila.

Au urmat apoi distractii de oras, festivaluri de strada B-fit in Street, Street Delivery, concerte si evenimente, iar dupa un super bal al arhitecturii, am plecat din nou cu destinatia Vama Veche. La inceput de iunie am gasit plaja acum cum imi place mie, mai putin populata decat in plin sezon, asa ca am reeditat experienta la sfarsit de iunie. Ordinea evenimentelor aproape nu mi-o mai amintesc.

Luna iulie a debutat cu BestFest, unde am dansat in ploaie la Patrice si apoi am asteptat cu totii cuminti pana la sfarsit concertul The Killers. Excapadele rurale au fost si ele binevenite vara aceasta, intercalate printre minunatele zile la Rasnov unde m-am bucurat de cai si ore de echitatie, doua zile la Cheile Gradistei, de super weekendul la Festivalul de Jazz de la Garana, despre care am scrie pe larg vreo trei posturi – aici, aici si aici.

Pentru ca in august am fost retinuta cu treburi prin Bucuresti, a trebuit sa ma multumesc cu o singura iesire din oras, relaxare placuta la sat, umplandu-mi timpul in care nu aveam treaba cu iesiri la cafele si limonade in cafenele si terase dragute din Bucuresti. Am fost un pic dezamagita ca timpul nu mi-a permis sa mai ajuns la mare asa cum imi propusesem.

Septembrie insa a fost inceput promitator cu o excursie la Brasov, unde ne-am bucurat de nebuniile din Parc Aventura si apoi de o vizita la Cetatea Rasnov, unde bine ca am ajuns inainte sa se darame un perete al acesteia :P. Au urmat Zilele Bucurestiului si din nou plimbari prin oras, descoperind multe locuri frumoase ale acestei capitale despre care vorbim de rau de cele mai multe ori.

Nici nu stiu cum a trecut luna septembrie si cum la un gratar aproape improvizat, mai in gluma mai in serios ne-am hotarat sa mergem sa facem un ultim drum la mare pe anul acesta. Vremea a tinut cu noi si in loc de cele cateva ore pe care ni le alocasem excursiei s-au facut doua zile, drumul de intoarcere fiind un pic deviat din proprie initiativa, intr-un loc extraordinar cu nisip fin si stralucitor, cu copaci cu plete pe tulpini, un loc ce apare si dispare uneori.

Iar acum dupa cinci luni de vara sunt pregatita sa vina toamna si sa trecem la treaba.

Dor

Mi-e dor de marea mea.
Mi-e dor de o plaja linistita de iunie sau septembrie, nu foarte aglomerata.
Mi-e dor de cafea pe plaja, de lenevit toata ziua pe cearceaf chiar si la orele cand nu ar trebui(sub umbrela, sa zicem) racorindu-ma cu un Breezer, de preferat de lamaie, dar nu obligatoriu.
Mi-e dor de serile in care mi se pare mai frig decat e pentru ca am stat prea mult la soare.
Mi-e dor de zgomotul valurilor noaptea.
Mi-e dor de noptile nedormite si de diminetile cand abia dupa rasarit observi cat de murdara e plaja, de soarele nerabdator care imediat ce a aparut sus pe cer ma face sa renunt la multele straturi de haine si sa fiu din nou pe cearceaf pregatita pentru o noua zi de lenevit.
Mi-e dor pentru ca am parasit plaja stiind ca talpile mele vor simti din nou nisipul dar nu a fost asa si nu mi-am luat nici la revedere cum se cuvine si nici nu mi-am pus in bagaj doza de mare pentru un an intreg.