Cine este Laurentiu Guran – Trupa Asha

Laurentiu Guran castiga bani cantand in cluburi si la evenimente private folosind bunuri pe care le detine impreuna cu Michael, sotul meu, bunuri pe care le-a sechestrat in locuinta inchiriata sub paza BGS, bunuri la care Michael nu mai are acces.

Au trecut mai bine de 2 luni de cand ma abtin, caci nu-i asa, e urat sa speli lucrurile murdare in public. Dar nu se mai poate. Intai de toate, mai mult decat suparata, sunt dezamagita si imi este scarba. Imi este scarba ca cineva care ti-a fost prieten si partener timp de 10 ani te poate injunghia pe la spate fara sa aiba mustrari. Daca l-as vedea probabil ca i-as face ceva ce i-a mai facut si altcineva in trecut, l-as scuipa.

Pe 18 iulie, plecam impreuna cu Michael de la mama, spre casa, dar aveam intai de facut o oprire la Casa Asha sa luam o chitara. Casa aceasta este locul pe care l-au inchiriat impreuna si la care plateau 50/50 chiria pentru depozitarea echipamentului de sonorizare pe care il foloseau la cantari, pentru studiorile de inregistrari(fiecare cu al lui, cu sculele proprii) si pentru repetitii.

Am ajuns acolo la 12 noaptea si surpriza. Incuietorile erau schimbate, erau camere de luat vederi peste tot. Evident, Michael l-a sunat pe Laurentiu Guran. La fel de evident, nu i-a raspuns. Asa ca a sunat la BGS, unde aveau contract cu firma de paza si unde Michael era chiar persoana de contact, sa vada ce s-a intamplat. I s-a spus ca a fost schimbat contractul de catre titularul acestuia, firma Asha New Evo, firma ce-i are ca asociati pe Laurentiu Guran si pe tatal lui, Victor Guran. Michael nu avea ce face, nu avea acces la instrumentele personale, nici la cele comune, nici la propriul studio de inregistrari. Nici nu a mai putut folosi nr de telefon, caci Laurentiu Guran a sunat la Orange si i-a oprit telefonul, caci isi mutase pe aceeasi firma nr de telefon.

Au trecut mai bine de 2 luni si situatia nu s-a rezolvat. Evident, in noaptea respectiva a mers la Politie si a depus plangere pentru obstructionarea accesului si sechestrarea bunurilor. Din pacate legea e cum e in Romania si nici pana astazi nu s-a intamplat nimic. Este vorba despre dosarul 2613018 din 01.08.2013 de la sectia politie nr 13 Bucuresti.

Poate v-ati intrebat, cei care stiti de Trupa ASHA, de ce o perioada pagina de facebook pur si simplu a disparut, de ce Laurentiu a renuntat brusc la a canta sub titulatura de Trupa Asha, iar acum a revenit cu Laurentiu Guran si Trupa Asha. ASHA este o marca inregistrata la OSIM ce-i are ca co-titulari pe Laurentiu Guran, Marius Mirea si Michael Massier, iar A5HA pe Laurentiu si Michael. Michael nu-si da acordul ca Laurentiu sa foloseasca marcile.

Ba mai mult, in cantarile trupei ASHA, Laurentiu Guran castiga bani folosind bunuri pe care le detine impreuna cu Michael, fara a avea acordul lui de a le folosi, Michael nemaiavand acces la ele.

Sigur, toate aceste lucruri el le neaga, spunand tuturor cunoscutilor ca Michael este nebun.

De asemenea, ameninta prin colegii de trupa ca ne va radia masina. Masina am luat-o de la el, el nu o putea vinde caci nu i-ar fi cumparat-o nimeni deoarece nu avea platita taxa de mediu. Noi ne cautam masina, si cum eram prieteni i-am dat suma de 1700 euro pentru a folosi masina. Banii sunt de la tata 🙂 . Iar in cazul in care nu o mai gasim, cu siguranta a luat-o, caci a pastrat cea de-a doua cheie.

Discutiile intre Michael si Laurentiu au inceput la sfarsitul lunii iunie, dupa o lunga perioada de neintelegeri. Laurentiu nefiind dispus sa-l remunereze pe Michael pentru cesionarea marcilor Asha/A5HA a propus varianta cu plata in echipamente de sonorizare, lumini si servicii, urmand ca partea lui din instalatia comuna sa o cedeze lui Michael contra brandului si in plus pe o perioada de 3 ani Michael sa inchirieze echipamentele la evenimentele trupei ASHA, astfel fiecare castigand din munca depusa pe durata a 10 ani. Aceasta era intelegerea verbala.

Numai ca in timp ce discutau, planul lui Laurentiu era altul, dupa cum s-a dovedit. Intai de toate a inregistrat la OSIM pe 10 iulie un nume asemanator, verbal AȘA, grafic AS#A, ca mai apoi in data de 17 iulie sa-i faca reclamatie la politie lui Michael ca l-a amenintat cu moartea. Asta inainte sa-i sechestreze bunurile proprii, pe 19 iulie. Nu e cam ciudat?

In continuare, Laurentiu Guran presteaza la evenimente sub nume propriu, alaturand si numele Asha cu paginile de Facebook, Gplus si Youtube, desi a fost instiintat si el si tertii de dezacordul lui Michael vis-a -vis de folosirea numelui.

Rochii de mireasa reduse

Acesta va fi probabil ultimul meu post pe blog. Sau penultimul, ultimul il las de „La revedere ne vedem/citim cu bine”.

Nu puteam insa sa nu scriu, din nou, despre rochii de mireasa. Reduse. Mult reduse. Toate detaliile le gasiti pe pagina de facebook Isa’dorable, va spun doar lucrurile importante.

Asadar:

1.Toate rochiile sunt reduse, adica si cele din colectiile 2013 – da, exact, alea cele mai frumoase, cele mai cautate. Dar si cele din colectii mai vechi, alea au reduceri fabuloase incredibil de mari.

2. O singura rochie este disponibila din fiecare model, deci evident ca cele mai dorite, rochiile de mireasa vedeta, etc se dau primele. Asa ca este irelevant ca promotia tine pana la sfarsitul lui iunie, vino cat mai repede daca ai in minte un model anume, mai ales din colectia 2013.

3. Intra pe pagina de facebook, vezi care sunt rochiile inca disponibile si fa-ti repede o programare(0722501547).

Rochii de mireasa Intuzuri

Pentru ca printre termenii de cautarii cu care se ajunge la mine pe blog de cele mai multe ori se alfa si „rochie de mireasa” imi permit sa aduc din nou jobul pe blogul personal.

Asa ca va prezint cele mai minunate, cele mai grozave, cele mai frumoase, cele mai fabuloase, cele mai cele rochii de mireasa din acest an, colectia Intuzuri Costura.

Dupa cateva luni de asteptare in care ne-am uitat la fotografii, astazi au sosit in magazin primele rochii: Augustine, Aletia, Amira, Aracelia, Ava si Aimee. Nu vreau sa va influentez, dar momentan preferata mea este Aracelia, cu umeri usor acoperiti si cu trena detasabila. Este absolut superba, din aceeasi dantela din care este facuta si rochia in care am fost mireasa, Adelphi.

Aimee este urmatoarea pe lista mea, o printesa delicata din voal, cu flori aplicate.

Aletia este una dintre cele rochiile preferate ale mireselor, de cand am postat fotografiile, datorita spatelui senzational imbracat in dantela.

Tot din categoria rochiilor de mireasa unde spatele face deliciul rochiei este si Augustine.

Va las insa pe voi sa va dati cu parerea despre care este cea mai frumoasa, pentru ca stiu ca mie mi-ar fi fost muult prea greu daca ar fi trebuit sa-mi aleg o rochie din colectia de anul acesta.

Mai multe despre aceasta colectie aici si fotografii aici
Legat de preturi, imi puteti trimite email pe adresa de la Isa’dorable, ele pornesc de la 1000euro.

Experienta cu libraria online elefant.ro

Oricat de mult mi-ar placea sa merg in librarii, sa ma uit la toate rafturile cu carti, sa adulmec mirosul hartiei, in ultima vreme am cam abandonat acest sport. Pe de-o parte pentru ca nu prea am timp, pe de alta parte pentru ca ma enervez atunci cand merg pentru un volum anume si nu-l gasesc.

Motiv pentru care in ultima perioada m-am imprietenit cu libraria online Elefant.ro unde cu un simplu click am gasit majoritatea cartilor pe care mi le doream.

Saptamana trecuta am facut o comanda in valoare de peste 120lei, minimul necesar pentru ca livrarea sa fie gratuita. Numai ca unul dintre produse era doar in stocul furnizorului si dura mai mult livrarea lui, adica s-ar fi livrat comanda in 2 colete diferite, fiecare cu valoare mai mica de 120lei, deci pentru fiecare as fi avut de achitat si valoarea transportului de 7.99leiX2colete. Pentru ca nu ma grabeam foarte tare, in casuta de observatii am mentionat ca doresc sa primesc un singur colet chiar daca timpul de livrare va fi mai lung. Si am stat linistita chiar daca nu am primit un raspuns imediat pentru ca data estimata de livrare a primelor carti era 5 martie, adica maine, iar pentru cel de-al doilea 19 martie.

Numai ca la sfarsitul saptamanii trecute m-am trezit cu primul colet, fara a fi anuntata in prealabil ca soseste mai devreme, si doar nu era sa trimit curierul inapoi, desi poate ar fi fost mai bine sa procedez asa.

Daca as fi stiut ca asa sta situatia mi-ar fi fost mult mai simplu ca de banii aia sa mai adaug niste produse, insa nu a binevoit nimeni sa-mi raspunda.

Am trecut peste si…am comandat din nou cateva carti, de data asta toate in acelasi colet, valoare peste 120lei. Am trimis si un email ulterior ca raspuns la confirmarea comenzii ca as dori sa-mi adauge si comanda precedenta acestui colet, expunand problema. M-am trezit insa cu un raspuns destul de sec si anume ca sistemul nu permite acest lucru, bineinteles in mai multe cuvinte. Ca si cum cartile s-ar ambala singure sau cum? Ca eu nu pot intelege cum nu permite sistemul. Si nici nu e vorba despre suma, ci despre gestul in sine.

Cu maaare parere de rau, aceasta a fost ultima mea comanda la Elefant, ca doar mai sunt si alte librarii online, plus ca as putea sa-mi reiau vizitele prin librarii.

1 Martie cu bucurie

Prima zi a lui Martisor a venit cu soare si zambete pentru toti.

La mine a venit cu portretul despre care va povesteam zilele trecute aici. In ziua in care am mers la Hotel Grand Continental la intalnirea cu aparatul de fotografiat de la Foto Union nu era nici pe departe la fel de frumos ca astazi. Imi alesesem un tricou sa ma reprezinte, cu un carusel pictat, margele colorate ca nu cumva sa nu ma recunosc peste ani. Pe langa faptul ca ma imbracasem cam subtire pentru vremea de afara mi-am dat seama ca nu ma potriveam deloc cu decorul elegant. Am ajuns intr-un final la locatie, am schimbat cateva vorbe cu reprezentantii Feminella care sustin proiectul, apoi m-am asezat pe fotoliu, am zambit, baietii au tras cateva cadre si gata. Zambetul din coltul gurii sau strambatura, cum zice M, mi se trage de la incercarea de a sta serioasa. Si pana la urma se pare ca totusi m-am potrivit si cu decorul cat de cat.

Sper ca v-ati facut deja programare la Portret de femeie, caci deja toate locurile au fost ocupate. Eu v-am zis din timp.

Portret de femeie a fost primul meu cadou de Martisor, insa nu singurul.

Aseara am mers si eu la vanatoare de martisoare si trebuie sa recunosc ca pe primele 2 le-am luat pentru mine si cu greu m-am abtinut sa nu-mi mai cumpar.

Acum multa vreme, pe vremea cand fratele meu era in scoala generala, tin minte ca i-a cumparat mama martisoare pentru toate fetele din clasa. Cand s-a intors de la scoala ne-a zis ca i le-a dat pe toate unei singure fete. Nu ma asteptam, insa astazi am fost colega care a primit toate martisoarele.

Sa fie primavara!

Femeie. Portret de femeie

O fi 8 martie ziua femeii, dar pentru mine luna martie e o sarbatoare continua. Si asta pentru ca martie este luna in care am venit pe lume – sa aduc primavara, bineinteles:P. Niciodata nu ma sarbatoresc o singura zi, iar anul acesta este cu adevarat special pentru ca schimb prefixul..

In saptamana 1-8 martie, la Hotel Grand Continental, Foto Union si Feminella pastreaza traditia si organizeaza si anul acesta cea de-a treia editie Portret de femeie. Invitatia este valabila pentru toate doamnele si domnisoarele, programul evenimentului este 17.00 -22.00, zilnic, cu o programare telefonica in prealabil la 0733.243.784

Nu stiu despre voi, dar eu una merg, la varsta mea trebuie sa am un portret memorabil, cu adevarat special:).

Mai multe detalii despre campanie puteti afla aici

Travel Wishlist 2

Sa vorbim acum despre alte locuri minunate, indepartandu-ne usor de Europa noastra.

Incep cu locuri exotice, cu leneveli la plaja si ape intinse cat vezi cu ochii.

Bora Bora – e parca dintotdeauna pe lista mea, cu zecile de casute deasupra apei.

Zanzibar – pentru ca peisajele ireale din fotografiile de turism le-am vazut si in fotografiile unei prietene care a ajuns acolo. Vis.

Madagascar – exotic, foarte exotic

Fiji – asa-i ca suna ca si cum n-ar fi pe planeta noastra?

Honolulu – cand eram mica, cand mama vroia sa spuna ca ceva este foarte foarte departe zicea ca e la Honolulu. Pentru mine Honolulu suna ca un loc fictiv, inventat de mama.

As fi extrem de multumita daca as ajunge macar intr-unul dintre aceste taramuri de vis.

Sa trecem la lucruri mai serioase:

India
Cambodgia
Vietnam
Thailanda
Filipine
Bali, Indonezia

Cuba
Ilha Grande, Rio De Janeiro, Brazilia
Machu Pichu, Peru
Chile

That would be all for today.

Travel Wishlist 1

Acum vreo 3 ani jumate postam pe blog dorinte – ale mele, ale prietenilor, ale prietenilor prietenilor, etc. Dorintele erau amestecate, cate una de la fiecare, in total 10 pe zi, timp de vreo 30 zile. Printre dorintele mele de calatorii atunci aveam Paris si Venetia. Si s-au implinit.

Astazi vreau sa va povestesc doar despre lista mea de vise de calatorii. Va fi lunga si probabil ca niciodata nu voi vizita toate aceste locuri, dar parca puterea cuvantul scris e mai mare, asa ca imi incerc si eu norocul:D.

Incep cu cele mai usor accesibile:

Franta, Valea Loarei – intr-o toamna, pe la sfarsitul lui septembrie, inceputul lui octombrie – simtiti mirosul de vie proaspat culeasa?

UK & Scotia – o minunata calatorie in miez de vara pe la castele vechi inconjurate de o mare de iarba verde sau pe stanci abrupte.

Muntenegru & Croatia – o excursie cu masina, cu oprire in Kotor(pentru Kotor este vinovata Simona Stanescu cu povestile ei frumoase de pe LipaLipa), apoi urcand pe Coasta Dalmata, facand plaja pe insule minunate si apoi tot mai sus pana la rezervatia naturala Plitvice.

Amsterdam, Olanda – un city break luat din scurt. Neaparat de vizitat oraselul Giethoorn.

Bruxelles & Bruges, Belgia – din nou city break:)

Varsovia, Polonia – pur si simplu vreau.

Klevan, Ucraina – Tunelul dragostei, vara.

Italia – aici sunt mai multe: Cinque Terre, Florenta, Roma – pentru ca desi am ajuns la Vatican, Roma nu am vizitat-o.

Grecia – toate insulele si Atena, daca tot ajung. In mod special: Creta, Zakyntos si ar mai fi cateva dintre cele mai putin cunoscute, dar care nu-mi sunt acum la indemana. Oricum cand va fi cazul voi studia mai atent.

Cam astea ar fi momentan locurile minunate mai usor accesibile de pe lista, insa evident ca in timp va trebui actualizata. Nu am pus fotografii, lasam imaginatia sa ne poarte prin locuri de vis.

To be continued.

Cum am petrecut vacanta de iarna

Anul acesta am simtit pe deplin sarbatorile si m-am simtit exact ca in vacanta(vacanta vs concediu). Vacanta a venit intr-o zi de sambata 22 decembrie cand dupa serviciu am luat pranzul cu A. Bradul era facut, am desfacut cadourile, etc. Ziua de duminica nu-mi este foarte clara, deci banuiesc ca am facut curat in casa. Ah, da. Programasem pentru duminica si luni treburile casnice, dar pentru ca am primit invitatie la masa pentru luni 24, a trebuit sa termin totul duminica. N-am mai reusit sa pregatesc nimic de mancare, doar niste turta dulce sa miroasa frumos in casa(nu ca as fi avut prea multe in plan) si bine am facut pentru ca in urmatoarele zile am fost musafiri. Seara planuiam sa facem bradul, ardeam de nerabdare caci cumparasem niste globuri simpatica – asa-i ca anul asta decoratiunile au fost mai deosebite?. Dar ghinion, nu gaseam suportul de brad. Imi venea sa plang de nervi, dar nu aveam ce face, a trebuit sa o lasam pe a doua zi. La prima ora eram in piata. Dupa bucuria decorarii bradului am plecat in vizita. 25, 26, 27 au fost la fel, cu multa mancare, caci de-asta avem parinti si alte rude, pe 26 seara am ajuns la studiorile MediaPro pentru finala Vocea Romaniei, iar seara de joi am incheiat-o cu o iesire in ora cu buna mea prietena venita de departe.

Pe 28 am schimbat putin placa si am mers la serviciu. A fost o zi aglomerata, caci dupa iar ne-am instalat la masa, la nasi de data asta, si apoi, pentru ca era vineri am fugit la probe de sunet si mai apoi la cantare. Sambata e sambata si daca tot am fost libera am profitat la maxim si am batut cluburile pana dimineata cum demult nu mai facusem. Duminica e zi de odihna, deci asta am facut.

M-am bucurat tare mult ca la sfarsit de an am reusit sa ma vad mai des decat alta data cu buni prieteni.

De luni a inceput nebunia. Mi-am luat sotul si bagajul si am plecat spre Buzau unde urma sa cantam de Revelion. N-am vazut niciodata atatia oameni pe ringul de dans. De la 9 seara pana la 5 dimineata ringul a fost mereu plin, iar actorii principali au fost doi batranei simpatici. Dupa vreo 3 ore de somn, ne-am urcat din nou in tren cu destinatia Predeal.

In casa era cald si bine, iar dupa un mic dejun mai mult decat tarziu am iesit la o plimbare prin padure. Statul in casa in vacanta, facand fix aceleasi lucruri ca la tine acasa este mult mai placut, chiar daca faci curat, de exemplu.

Dous zile am fost pe partie. DUpa 2 incercari anterioare nereusite, m-am incumetat sa ma urc din nou pe schiuri in speranta ca a treia va fi cu noroc. Si a fost. Dupa o ora de monitor am luat telescaunul. Nu ca as fi fost pregatita, dar ce se putea intampla? Dupa vreun sfert de ora de panica, m-am relaxat. Si am ajuns pana jos, pe schiuri, fara sa le dau jos(ca alta data). Cu foarte multe cazaturi desigur. Dar distractiv. A doua zi eram iar sus. La mijlocul partiei am auzit un „pardon” si apoi eram pe jos cu o durere pe partea dreapta a capului. Celalalt cred ca s-a lovit mai rau. Spre seara partia era goala asa ca mi-am mai luat o ora cu un monitor.

E sambata. N-am iesit din casa. Ne uitam la Aviatorul. Pentru un moment ma uit pe geam cum ninge si pe fundalul muzicii din film parca sunt in alta parte.

Dar n-a fost asa. Ne-am hotarat sa plecam duminica dimineata. Asa ca spre seara ne facem curaj si iesim sa mancam. La Robinson. Servicii excelente, papanasi exceptionali(cu o seara inainte fusesem la Gura Diham, unde nu stiau cum sa ne dea mai repede afara cand abia sosisem, mancarea buna, papanasi execrabili). Dupa masa am fost din nou copii, ne-am dat cu sania si cu „telefasul”.

Scurt despre The Hobbit

The Hobbit. Prima si ultima experienta IMAX. Tare, prea tare. Bun, dar exagerat de tare. Recomand dopuri de urechi. Filmul? Lung. Plictisitor. Genul asta nu mi se potriveste. Am mai incercat mai demult si Stapanul inelelor, parca 2, nici ala nu m-a impresionat. E clar, nu-i de mine. Nici genul de film, nici IMAX, nici clasic 3D.

Nu pot intelege pasiunea generala pentru mostri grasi, extrem de scarbosi si multi. Prea multi. Si animalele alea care scot niste zgomote ingrozitoare de parca sute de oameni ar ragai in cor. Asta in conditiile in care mai mult de jumatate dintre oamenii pe care ii cunosc se stramba daca se vorbeste despre lucruri care provoaca scarba, dar astfel de filme ii fascineaza.

Singurele imagini care mi-au placut au fost cele de la inceputul filmului cu casele hobbitilor. Nici macar povestea nu e fantastica. Dezamagitor.