Ninge viscolit, vantul bate cam tare din fata. N-am caciula, doar o gluga cu puf pe care va trebui sa-l scutur cand ajung acasa. Oribil, de parca nu mi-ar fi destul de frig la maini. N-am nici manusi, si ca si cum n-ar fi de ajuns, nici mainile in buzunare nu le pot tine, ca doar gluga nu e facuta sa stea singura pe cap cand mini vijelii lovesc din fata. Mi-e frig si am zapada si pe geaca si pe pantaloni si pe cele cateva fire de par mai viteze care s-au hotarat sa invinga gerul si fulgii de zapada.
Nu putea sa ninga de sarbatori cand toata lumea statea acasa si te minunai de partea cealalta a geamului ce frumos e afara, fara sa simti si frigul? Mama se bucura oricum cand e vorba de zapada, parca o si vad cu zambetul ei larg de bucurie – radea aseara cand i-am zis, stie ca am dreptate.
Azi mi-am luat si dres. Din ala gros de care purtam cand eram mica, alb-crem. Doar ca nu are dungile alea oribile pe spate. Si tot mi-e frig.
Ma opresc o clipa si ma incalzesc brusc. E asa de frumos. Alb cu maro, o combinatie reusita a naturii, cu lumina calda a felinarelor strazii, difuza din pricina ninsorii, crengile care se inclina de-o parte si de alta a aleii, facand parca o poteca in oglinda cu cararea pe care merg eu. Doar eu, nimeni in jur, doar fulgii care se parca se alearga in joaca.
Maine nu va mai fi la fel, nameti gramada si murdari de la masinile deszapezite la prima ora, balti la fiecare colt de strada, oameni grabiti injurand municipalitatea, agitatie si noroi. Imortalizez momentul si plec zambind mai departe.
E frumoasa si iarna asta, are farmecul ei.In casa miroase a copilarie si a prajituri. Sunt si lumanarile parfumate bune la ceva! Ma duc sa fac o prajitura.
Filed under: Alina's City | Tagged: iarna 2012 | Lasă un comentariu »







